sâmbătă, 4 iunie 2022

 Costel Zăgan

Eu am fost în aer: parașutist Un an și patru luni. Mai coboram: pentru masă și somn.

N-AM CURAJUL

 

N-am curajul

N-AM CURAJUL
N-am curajul să privesc în fiecare zi în oglindă: îi simt ironia crăpându-i pe buze.
Îi întorc spatele cu bucurie, nu-i cunosc pe cei din urma mea: de ce-mi răsfoiesc amprentele ca pe frunzele toamnei?
Doamne, îmi beau cafeaua ca pe o cupă cu otravă: revigorantă!
Între timp, lumea se spală pe mâini cu acest verde târziu de toamnă.
Și bucuria, și tristețea dau în clocot ca mustul în butoi. Bulele de aer îi măsoară viața...Efemeride de doi bani...
Aveți dreptate, până la urmă, restul e totul!
Costel Zăgan, Predici eretice


COSTEL ZĂGAN

 ziua de vară umbrele cireșului pe etajeră