o frunză
s-a așezat
pe scaunul
din fața mea
la pândă
Costel Zăgan
ȘI EU VREAU SĂ FIU ELEGANT(Ă)TOATĂ VIAȚA
O EREZIE AUTUMNALĂ SAU NU CĂLCAȚI TOAMNA PE ARIPI
V-am zis Nu mai călcaţi toamna pe
bătătură Fiţi civilizaţi şi nu mai brus
caţi frunzele nebunilor Sunteţi poeţi
sau ce mama dracului Parcă n-aţi
mai văzut toamna niciodată Este
pentru toată lumea Şi stocu-i nelimi
tat Erezia melancoliei nu se opreşte
la cuvinte Şi-atunci cum să taci des
pre toamnă Păi aşa cu toată fiinţa
lucrul şi fenomenul care eşti Şi mai
ales în genunchi ca o frunză În zbor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
104. Jurnalul unei (in)certitudini : Dio
Doamnelor și domnilor ce teatru
prietenii se numără până la patru
Ilie Viorel Mihai și iarăși Costel
ceilalți stau cuminți în rastel
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Cultura Română poate spune oricând: La început a fost Eminescu!
Costel Zăgan, Inventeme
“Totul este restul nimicului!”
“Eu: un nimeni personalizat.”
“Sforăit: monolog nocturn.”
“Individ: omenirea la scara singurătăţii.”
“Lumea nu-i altceva decât paradisul pierdut pe înţelesul tuturor.”
“A fi: cel mai scump verb. Se plăteşte cu viaţa.”
MATERII OBLIGATORII:
* Dragostea
* Credința
* Nădejdea.
MATERII RECOMANDATE:
* Talentul
* Cultura
* Geniul
Costel Zăgan
Prezentul este ciorna Apocalipsei. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME