“Totul este restul nimicului!”
“Eu: un nimeni personalizat.”
“Sforăit: monolog nocturn.”
“Individ: omenirea la scara singurătăţii.”
“Lumea nu-i altceva decât paradisul pierdut pe înţelesul tuturor.”
“A fi: cel mai scump verb. Se plăteşte cu viaţa.”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
râsul ca mască fericit cel ce râde rerum lacrimae COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI
-
Să te-aud inefabilă privighetoare mă dezbrac să-ți scriu un imn Costel Zăgan, Ode gingașe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu