DISTIHUL PIERDERII DE SINE

 Nimeni nu atacă

ce-a pierdut odată

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

 Dragoste, îți fac loc printre frunzele toamnei!

Costel Zăgan, Inventeme

Din NEPOTUL LUI KAFKA

 ȘI EU VREAU SĂ FIU ELEGANT(Ă)TOATĂ VIAȚA

Dragă Kitty religia salvează lumea

Atât Punct Sau două puncte fieca

re cu lumea sa Aici este problema

esențială Lumea mea Lumea ta Lu

mea lui Simțul de proprietate distru

ge vieți Însă nu poți pune totul la co

mun de pildă sufletul copilăria dure

rea Da oamenii vorbesc mereu despre

suferințele lor cotidiene Ușor-ușor sco

țându-și intimitatea pe pârleaz Nu-i bi

ne nu-i frumos nu-i elegant Eleganța

oameni buni ar trebui reinventată Nu

cea scorțoasă sau rece Doamne-ferește

Ci eleganța copilăriei

Cu surâsul pe buze

EMINESCU SĂRACU!

Alo Anna Frank Aici România Cine-i acolo

Iar ne bruiază extratereștrii

O fi sau n-o fi secu

Aceasta-i întrebarea

Păi vă lăudați c-o scoateți la capăt singuri

Așa-i așa-i

Soarta noastră-i singurătatea

Vezi Miorița și celebrele doine

Or fi celebre pentru voi românii și alte popoare migratoare

Care v-au sondat începuturile izvoarele și aurul

Și ăla înnegrit de supărare și Dorul vostru (inter)național

Și unde-ajunge nu-i hotar

Nici ochi spre-a cunoaște

Și vremea-ncearcă în zadar

Din goluri a se naște

Da tot Eminescu săracul

Sărac dar Român

Am zis

Și cu asta am rămas

Costel Zăgan

O EREZIE AUTUMNALĂ

 O EREZIE AUTUMNALĂ SAU NU CĂLCAȚI TOAMNA PE ARIPI

V-am zis Nu mai călcaţi toamna pe

bătătură Fiţi civilizaţi şi nu mai brus

caţi frunzele nebunilor Sunteţi poeţi

sau ce mama dracului Parcă n-aţi 

mai văzut toamna niciodată Este 

pentru toată lumea Şi stocu-i nelimi

tat Erezia melancoliei nu se opreşte

la cuvinte Şi-atunci cum să taci des

pre toamnă Păi aşa cu toată fiinţa

lucrul şi fenomenul care eşti Şi mai

ales în genunchi ca o frunză În zbor

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

REMEMBER

 104. Jurnalul unei (in)certitudini : Dio

În sfârşit, Dio a găsit Suplimentul literar-artistic al Tineretului Liber (fosta Scânteie a tineretului) ! Sâmbătă 6 ianuarie 1990. Citeşte grăbit pe prima pagină , FRICA DE CUVINTE : "Pentru orice dictatură, cuvântul a reprezentat şi mai mult ca sigur că va reprezenta o teribilă ameninţare."

Mai jos, un poem al lui Florin Iaru , EST ETICA, conchide că lumea trece peste tarabe ca soarele. Da, doar trece.

Pe ultima pagină, un poem al lui Paul Eluard anunţă deja stingerea : "Ce vreţi uşa era păzită/ Ce vreţi eram închişi/ Ce vreţi strada era barată/ Ce vreţi oraşul era strivit sub călcâi/ Ce vreţi oraşul era înfometat/ Ce vreţi eram dezarmaţi/ Ce vreţi noaptea căzuse/ Ce vreţi ne-am iubit"!!!

În pagina a 5-a, Sorin Preda avertizează tolerant : "Pare indecent ca în asemenea momente dramatice pentru noi şi pentru ţară să discuţi despre destinul literaturii tinere...E timpul să apărem în librării cu acele cărţi care ne reprezintă. Să ne exprimăm liber şi curajos în reviste literare...Acum va fi momentul adevărului...Nimeni nu va mai putea da vina pe cenzură, pe incompetenţa şi incultura altora, pe planuri editoriale sau lipsă de hârtie. Vom fi faţă-n faţă cu noi înşine.Atât şi nimic mai mult.Vrem să schimbăm faţa literaturii? Foarte bine. S-o dovedim prin scrisul nostru. "

Iată şi paginile centrale, 6-7! Două proze de Nichita Danilov-MAGISTER şi THE KING. La POEME DIN SERTAR, o ÎNTÂMPINARE A DOMNULUI, semnată Domniţa Văduva, iar sus, sub titlul CA SĂ AJUNGĂ LA NOI ACESTOR VERSURI LE-AU TREBUIT 25 DE ANI, mai multe poezii semnate de N.Silade, Lugoj, Ţucu Moroşanu, Câmpulung Moldovenesc, Omul Primitiv, Cucuten,Iaşi, Gheorghe Sârbu,Ploieşti, DIO,t.v.,B.,septembrie 1989, Daniela Dorin,Iaşi,Sever Negrescu, Mehedinţi, Nicolae Roşianu, Timişoara, Marius Iosif, Focşani, Ovidiu Nimigean, Odorheiul -Secuiesc.În prezentarea făcută acestora, Areta Şandru scrie:

"Mă înfior de tristeţe că poate vreunul din poeţii aceştia ar putea să nu mai fie"!

Costel Zăgan

NICIO PIRAMIDĂ

 Toți se grăbesc să închidă

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

ARMELE SUFLETULUI

 

ARME DE NIMICIRE ÎN MASĂ

octombrie 04, 2022

Doamnelor și domnilor ce teatru

prietenii se numără până la patru

Ilie Viorel Mihai și iarăși Costel

ceilalți stau cuminți în rastel

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE