Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut
Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul
Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare
Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu