om măreț cuvânt
cât traume cât drame
destin înfundat
Costel Zăgan, CRATIMA TĂCERII
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
râsul ca mască fericit cel ce râde rerum lacrimae COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI
-
Să te-aud inefabilă privighetoare mă dezbrac să-ți scriu un imn Costel Zăgan, Ode gingașe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu