CONSTANTIN NOICA
Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine.
Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele:
pe cel al regretelor
sau
pe cel al remușcărilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
râsul ca mască fericit cel ce râde rerum lacrimae COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI
-
Să te-aud inefabilă privighetoare mă dezbrac să-ți scriu un imn Costel Zăgan, Ode gingașe -
“Totul este restul nimicului!” “Eu: un nimeni personalizat.” “Sforăit: monolog nocturn.” “Individ: omenirea la scara singurătăţii.” “Lumea n...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu