DOAR FEMEIA

Ioana Manolache

11 februarie 2019 la 06:11

Doar femeia
Costel Zăgan

Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă ori tristă
viața asta blestemată

Doar femeia ne arată
vremuri încotro se duc
doar femeia-i minunată
restul lumii-i balamuc

Vremuri încotro se duc
dacă-i veselă ori tristă
ține lumea sub papuc
doar femeia mai rezistă

Doar femeia ne arată
dacă-i lacrima curată

CEZEISME II

TĂCERE-N DOI

Dezvoltare Personala - Omul, Mintea si Sufletul

19 februarie 2014 la 14:18 · 

☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠

Tăcere-n doi

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă-ncurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară
Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul
Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea-am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost
Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia
poezie de Costel Zăgan

☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠☠

EREZIA FEMEII

Costel Zăgan

8 martie 2018 la 10:44 · 

‎Costel Zăgan‎ în POEMUL ZILEI

8 martie 2018 la 10:43

EREZIA FEMEII DICȚIONAR

Totul pentru femeia cu suflet de floare
pentru poemul cu toate versurile îndră
gostite Mă las în voia ta singurătate de
doi bani Restul va fi o noapte albă cât
Shakespeare Degeaba însă
manualul poetului de cursă lungă e tot
la fraza De când a pus ochii pe tine
fericirea eşti un om mort Scriu şi tă
cerea zboară din gură-n gură Însă
în locurile publice tot n-am voie cu
poezia dată la maximum

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

CEZEISME II

Carmen Nicolae

8 martie 2015 la 09:57 · 

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput

ce taină revărsată-n mare

femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput

femeia-ncepe cu sfârşitul

dar niciodată n-am s-o uit

femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul

ce taină revărsată-n mare

cu răsăritul şi-asfinţitul

e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput

ce rai de unde-ai re-născut

Costel Zăgan, CEZEISME II

T

ÎNGER DE ZĂPADĂ

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

8 martie 2013 la 21:16 · 

Ioana Manolache

8 martie 2013 la 21:14

Inger de zăpadă

Costel Zagan

Sunt fulgi ce nu mai vor sa cadă

Din aerul ca o imensă plasă de azur

Pentru că e frig am un ochi de zăpadă

Te chem cu celalalt ca o ninsoare imprejur

Si parcă ar ninge muzical

Pe rugul pregatit sa doară,

Sint ca un fulg ce urcă un deal .

Când tu te pregatesti să stingi o seară

Intind o mână şi lumea ia foc

Incendiind zăpada cu văpăi

Din coate de frig imi fac violent loc

Să pot muri la căldura ochilor tai.

Un vânt face lumină pe cuprins

Surasul tău aprinde aprinde alba dimineaţă

In vreme ce bătaia mea de inima a nins

Şi un inger si-a luxat o aripă pe gheata.

Rug emotiv