CONSTANTIN NOICA

Poate că asta este poezia:

darul de-a exprima ceea ce nu pot spune nici știința,

nici filosofia,

nici toată proza,

nici muzica întreagă,

cu 

celelalte arte la un loc.

 

CONSTANTIN NOICA

 

CONSTANTIN NOICA

 Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine.

Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele: 

pe cel al regretelor

sau

pe cel al remușcărilor. 

CONSTANTIN NOICA

Totul se va termina când nu voi mai putea să-mi fac plimbarea. Punctul meu forte sunt picioarele, nu capul, și credința mea este că orice filosof adevărat gândește mai întâi cu picioarele. 

RUGA ARTISTULUI

 Să te-aud

inefabilă

privighetoare

mă dezbrac

să-ți

scriu

un

imn

Costel Zăgan, Ode gingașe

Hei , Păcală: păcălește-mă! 

Costel Zăgan

LIMITE INTERIOARE

Atât sunt, atât pot.

Costel Zăgan

 O femeie inteligentă nu-i o condiție, ci o cauză.

Costel Zăgan

Subiectul zilei: enciclopedii

7 februarie 1895: comitetul de conducere al ASTREI decide elaborarea şi publicarea "Enciclopediei române", sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici

Tăcere enciclopedică

Tac

Tăcerea ştie totul
despre mine

Naşterea copilăria dragostea moartea

Nimic
nu
i-a scăpat

poezie de Costel Zăgan din Tăceri în re minor (22 mai 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

SUNT O OPERĂ LITERARĂ

 

Sunt o operă literară

Aud Bacovia

văd Eminescu

miros Macedonski

pipăi Arghezi

lăcrimez Esenin

cânt Baudelaire

exist Shakespeare

picur Verlaine

în fine

doar Maiakovski

pune la cale

altă poezie

invadatoare

însă

și

pe 

asta

o 

evit

cu

drag

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe

Adăugat de Costel Zăgan

 om măreț cuvânt

cât traume cât drame

destin înfundat

Costel Zăgan, CRATIMA TĂCERII

SURPRIZE LA TIMPUL TRECUT

 Nu știi niciodată de ce-i în stare istoria din tine!

Costel Zăgan

LORYJEANNE, ACASĂ

     Una din fetele lui Dio, LJ, A VENIT PENTRU O SĂPTĂMÂNĂ ACASĂ. Din Franţa. Luna august este şi pentru satul lui Dio luna când străinerii revin pe meleagurile natale. Din Italia, din Spania , din Anglia ori din Franţa.

   Revin să-şi reîncarce bateriile sufleteşti pentru încă un an. Doi sau mai mulţi. Ani. Şi totuşi, Dio are impresia din ce în ce mai pregnantă că acest fenomen social, globalizarea, mai mult îi înstrăinează decât îi apropie pe oameni.

   Parcă oamenii, din ideal, din ţintă, mă rog, din obiectiv au ajuns victime. Şi nu doar individul, ci şi grupul (familia, îndrăgostiţii) se destramă, se dezintegrează.

   Însă extremele se atrag, iar victimele nu sucombă, ci fac pasul, decisiv, nu se ştie dacă înainte, înapoi, la stânga sau la dreapta. Important este că Homo sapiens se mişcă.

   Uneori cuvintele sapă adevărate tuneluri prin aer şi parcă am vorbi cu ochii legaţi : la începutul frazei te afli, de exemplu, în România, iar după ce-ai marcat prin punct încheierea comunicării, deschizând ochii te trezeşti de partea cealaltă a mapamondului.

   NE DEPLASĂM CU VITEZA CUVÂNTULUI! ÎNAINTĂM SAU NE ÎNĂLŢĂM ?

    
   Totuşi, de unde această senzaţie (meta)fizică aproape că suntem în cădere liberă : printre stele şi singurătăţi ?

Şi de ce toată lumea-i supărată sau, mă rog, fără chef ? Preferăm să ne îmbolnăvim decât să participăm la bucuria aproapelui. Şi nu o facem din invidie,  ci din lehamite.

   Dio schiţează un zâmbet amintindu-şi că lehamitea-i starea de bună dispoziţie a leneşului! Cred că am găsit : NE ESTE LENE SĂ EXISTĂM!

   Ne-a pierit cheful de viaţă, dar şi de moarte! Nu se mai sinucide nimeni, domnule, ca altădată !

   Şi totuşi, am pornit de la bucurie. Era vorba despre o revenire, despre o întoarcere. Poate că nu ne putem întoarce decât în viitor : cifrul copilăriei fiind şi de această dată inexpugnabil.

   De-un lucru sunt însă sigur : fericirea nu există decât la timpul trecut. Da, sigur că da. Et in Arcadia ego!

   Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (142)

PROIECTE LUDICE

 o noapte despre dragoste

o iubire despre noi

o carte despre poezie

Costel Zăgan